Sunt el la puterea zero
Și el ,necuprinsul ,
Mă cuprinde;
Nu te mai vreau ,ca în trecut
Caricatura mea de lut
Mi-ai fost atâția ani suport
În care moartea făcea sport.
Stai liniștit:nu te va plânge
Niciun copac și nicio floare'
Lumina nu te va ajunge
Rămâi în pace la răcoare.
Voi poeți ai României
Ce aveți lire cu har
Puneti capăt poeziei
Ce vă mistuie-n zadar
Prea multe n-ai să-ți reproșezi
Sincope grele n-ai trăit
Ai fost în toate fericit
Că-nveti,iubești și că visezi.
Sunt în hotarele Sodomei,
Ținutul scârbei și al vomei
De-aici tot chem fără-ncetare
Cu trâmbița răsunătoare-
(Domnului Virgil Diaconu )
Logodit fiind cu nimicul
În zadar cuvântul zicu-l
Ieslea e locașul intru care
Soarele vieților apare.
Universu-i plin de-a Lui Lumină
Și de armonia cea divină .
..
Lume,lume nu mi-ești soră
Cu tine nu joc în horă-
Scumpa Românie,pământ strămoșesc
Din adâncul ființei mele te iubesc
Ne ești moștenire de la geto-daci
Prin a noastră limbă,cinste lumi faci