Sunt în hotarele Sodomei,
Ținutul scârbei și al vomei
De-aici tot chem fără-ncetare
Cu trâmbița răsunătoare-
(Domnului Virgil Diaconu )
Logodit fiind cu nimicul
În zadar cuvântul zicu-l
Ieslea e locașul intru care
Soarele vieților apare.
Universu-i plin de-a Lui Lumină
Și de armonia cea divină .
..
Lume,lume nu mi-ești soră
Cu tine nu joc în horă-
Scumpa Românie,pământ strămoșesc
Din adâncul ființei mele te iubesc
Ne ești moștenire de la geto-daci
Prin a noastră limbă,cinste lumi faci
A trecut prin visul meu
Un fluture cu-aripe de stea
Preschimbandu-mă în flori de cais
Joacă-n pustie,mi-a zis
Poeții nu se umilesc
La alții milă nu cerșesc
Si nu pot fi manipulați
Cu pumnul de arginti furați.
Renunț la visul colorat
De-a fi-ntre file aruncat
Ci către noul Univers
Îmi voi lansa timidul vers
Azi n-am stare
Că mă doare
Steaua proaspătă din zare;
Când va fi să mă dizolv
În pământul negru