Nu-mi pasă dacă,-n în vise sau în indolenţa primăverii,
Cântecele mele n-arată cine sunt şi ce mă doare;
Ele sunt un parfum, iar eu sunt cremenea şi focul,
Eu sunt răspunsul, ele sunt doar o chemare.
Ce-mi pasă? Căci dragostea-n curând se va sfârşi;
Inima să cânte, iar mintea mea să-şi doarmă somnul greu,
Pentru că mintea, mândră şi puternică, poate să tacă,
Inima-i acea care-mi scrie cântecele, nu eu.
trad Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.