Sara Teasdale (1884-1933) s-a născut în St. Louis, Missouri. Primul ei volum a fost tipărit în 1907, fiind intitulat Sonete către Duse. Cîntecele de dragoste, din 1917 primesc Poetry Society of America Prize şi Columbia University Poetry Society Prize (actualul Pulitzer pentru poezie). Stilul ei simplu şi profund readuce în poezia americană ceva din parfumul poeziei Emiliei Dickinson dar şi alte adîncimi sufleteşti, zbucium şi disperare, iubiri vechi şi noi pe care casnica Dickinson nu le agreea. Poezia ei e o poezie a ruperii totale, a arderii pînă la ultima suflare, a dragostei şi căutarii acelui Loc al Inimii. Multe poeme din ultimele două volume o apropie de Elsa Lasker-Schuller dar şi de Silvia Plath. Flacără şi umbră apare în 1920. Ultimul, Stranie victorie, e considerat de mulţi ca fiind o profeţie a sinuciderii sale din 1933.