Copacul - Sara Teasdale
Adăugat de: Gerra Orivera

O, liberă să fiu de mine însămi,
De amintiri să mă desfac,
Să-mi fie inima la fel de goală
Ca în decembrie un copac!

Să mă odihnesc așa cum se odihnește
Copacul, când e desfrunzit
Și, noaptea, nu mai stă s-aștepte ploaia,
Nici purpuriul răsărit.

O, calmă să rămâi, atât de calmă
În vântul pururi hoinar,
Să nu-ți mai fie teamă nici de vifor,
Nici de-al zăpezilor samar.

Și să nu-ți pese, să nu-ți pese dacă
Vreun trecător, oricare-ar fi,
Pe fila albă-a cerului, subțire
Un negru filigran va desluși.


Traducere Petre Solomon



vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.