Cred că luna e tare bună
Să-și dea atâta osteneală doar pentru mine.
A venit cu mine de-acasă
Ca să-mi țină de urât.
Mergea tot atât de iute pe cât puteam eu alerga;
Mă-ntreb cum oare a traversat cerul?
Sunt sigur că n-are nici picioare,
Nici aripi ca să zboare.
Și totuși, iat-o deasupra acoperișului lor;
Poate că socotește că nu-i bine
Să merg atât de departe singur,
Deși mama mi-a dat voie.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.