Pe semne c-am trecut de creastă, iar acum cobor
Încetișor, la vale.
Ciudat, să treci de culme așa, neștiutor,
(Totuși scaieții mi se agățau mereu de poale.)
O, toată dimineața mă gândisem cum
Voi sta acolo, mândră ca o regină,
Înfășurată-n vânt și-n soare, deasupra-ntregii lumi –
Dar nu prea erau multe de văzut în tulburea lumină.
Era aproape neted drumul, și bătătorit
Și-n rochie mi se-ncurcau scaieții –
Dar la întoarcere, acum în van m-aș fi gândit:
De-aici-nainte coborâre fi-va restul vieții.
Traducere Petre Solomon
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale