Pentru W. P.
Micul parc era plin de pace,
Aleile, așternut de nea,
Dar porțile de fier – încuiate toate,
Ca pacea să nu piară de-am intra.
L-am ocolit de vreo douăsprezece ori,
Vântul bătea dinspre mare,
Simțeam doar privirea ta neliniștită,
A cărei iubire îmi era mantie și alinare.
O, porți grele, de soartă ferecate
Să oprească bucuria ce nu ne e dată,
Pacea s-ar duce pe vecie
Dacă am îndrăzni să intrăm vreodată.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.