Strada întunecată era înăbușită de zăpadă,
Fulgii care cădeau îți făcuseră umerii albi,
Și când am găsit un adăpost de noapte
Strălucirea ei a căzut asupra noastră ca o lovitură.
Cântecul farfuriilor și al viorii și arcușului
Se amestecau sub febra luminii.
Căldura era plină de savoare, iar strălucitorul
Râsul femeilor ademenea vinul să curgă.
O copilă mică nu a mâncat nimic în timp ce stătea
Privind o femeie la o masă acolo
Învățând să sărute sub o pălărie căzută.
Ora a trecut, ne-am ridicat și ne-am întors să plecăm,
Strada sumbră ne-a primit de la strălucire,
Și încă o dată pe umerii tăi a căzut zăpada.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.