Îmi voi îngropa Iubirea obosită
Sub un copac,
În pădurea înaltă și neagră
Unde nimeni nu poate vedea.
Nu voi pune flori la capul lui,
Nici pietre la picioarele lui,
Căci gura pe care am iubit-o atât de mult
Era dulce-amăruie.
Nu voi mai merge la mormântul lui,
Căci pădurile sunt reci.
Voi aduna câtă bucurie
Câtă pot ține mâinile mele.
Voi sta toată ziua la soare
Unde bat vânturile largi,
Dar oh, voi plânge noaptea
Când nimeni nu va ști.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.