Noaptea s-a lăsat peste parc, iar câteva stele curajoase
Privesc luminile ce-l leagă cu lanțuri de aur;
Lacul le poartă reflexia în fâșii frânte,
Ce par prea grele pentru a fi susținute de apa tremurătoare.
Privim lebedele ce dorm într-un loc umbros,
Și, din când în când, una se trezește și-și înalță capul;
Cât de liniștită ești – privirea ți-e ațintită asupra mea –
Privim lebedele și nu rostim niciun cuvânt.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.