Când venim acasă noaptea și închidem ușa,
Stând împreună în camera întunecată,
În siguranță în propria noastră iubire și în întunericul blând,
Bucuri de peretele, scaunul și podeaua familiare,
Bucuri să plecăm departe, sub orașul zgomotos;
Privind departe în jos, spre strada orbitoare
Strălucitoare de lumină, dar obosită de mulți pași,
În amândoi izvorăște o milă fără cuvinte;
Bărbații au încercat din greu să alunge întunericul;
Un milion de ferestre luminate strălucitor
Încrustate cu pătrate de aur noaptea de iarnă,
Dar pentru noi, cei care stăm aici, vine senzația puternică
A vieților din spatele fiecărei lumini galbene,
Și nicio viață complet veselă, mândră sau liberă.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.