Vocea ei e ca apa limpede
Ce picură pe o piatră
În păduri îndepărtate și tăcute
Unde Liniștea se joacă singură.
Gândurile ei sunt ca lotusul
Înflorit de pâraiele sacre
Sub arcadele templului
Unde Liniștea stă și visează.
Săruturile ei sunt trandafirii
Ce strălucesc cât timp amurgul e adânc
În grădina persană se închide
Unde Liniștea adoarme.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.