O, n-ai ştiut pe vremea-aceea, demult, cât m-ai iubit –
Şi că iubirea ta prin ani nu va scădea şi nu va trece, recunoşti?
Erai tânăr atunci cu inima proaspătă şi mândră,
Erai prea tânăr să cunoşti.
Soarta-i un vânt – şi frunze roşii zboară-n faţa ei
Spre depărtări, prin ceaţa de ore-a vremii pierzându-se mereu –
Astăzi arar ne întâlnim, dar când te-aud vorbind
Îţi ştiu secretul, dragul meu.
traducere de Petru Dimofte
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Nici n-am fost „plecată” - doar motive tehnice (conexiuni slabe prin țară) m-au făcut să nu mai postez din clasici! Anul acesta am fost cam plimbăreață, de aici slaba prezență!:)))
Gerra Orivera
marți, 19 septembrie 2017
Mulțumesc, Gerra ! Vezi că ai postat de două ori acestă poezie. Bine ai revenit !
ALapis
marți, 19 septembrie 2017