Am crezut că am uitat,
Dar totul s-a întors
În această seară cu primul tunet de primăvară
Într-un vârtej de ploaie.
Mi-am amintit de o ușă întunecată
Unde stăteam în timp ce furtuna trecea,
Tunetele cuprind pământul
Și fulgerele mâzgăleau pe cer.
Autobuzele care treceau se legănau,
Căci strada era un râu de ploaie,
Viciată în mici valuri aurii
În pata luminii lămpii.
Cu ploaia sălbatică de primăvară și tunetele
Inima mea era sălbatică și veselă;
Ochii tăi mi-au spus mai multe în acea noapte
Decât ar spune buzele tale vreodată....
Am crezut că am uitat,
Dar totul s-a întors
În această seară cu primul tunet de primăvară
Într-un vârtej de ploaie.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.