Simt primăvara undeva departe, foarte departe,
Acel parfum discret, îndepărtat, de mugur și frunză –
O, cum de-și găsește primăvara curajul să vină
Într-o lume îndurerată,
Într-o durere adâncă?
Soarele urcă spre nord, zilele cresc,
Tot mai târziu luceafărul serii strălucește –
Cum de mai stăruie lumina zilei
Ca oamenii să lupte,
Să lupte în continuare?
Iarba se trezește în pământ,
Curând se va înălța și va undui în valuri –
Cum de are inima să se legene
Deasupra mormintelor,
A mormintelor noi?
Sub ramurile pe unde se plimbau îndrăgostiții
Florile de măr își vor răspândi mireasma –
Dar ce se alege de toți acei îndrăgostiți
Despărțiți acum de moarte,
De Moartea cea cenușie?
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.