Când mă voi întoarce în țărână
Și trupul meu, odinioară plin de bucurie,
Va lepăda veșmântul alb și roșu
Ce purta cândva atâta mândrie,
Dacă oameni vor trece pe deasupra
Cu o milă falsă și neputincioasă,
Țărâna mea va găsi un glas
Să le răspundă cu voce tare:
„Opriți-vă, sunt împăcată,
Luați-vă înapoi biata compasiune;
Bucuria a fost în mine o flacără
Prea statornică pentru a fi stinsă;
Suplă precum trestia ce se apleacă,
Iubind furtuna ce o clatină –
Am găsit mai multă bucurie în suferință
Decât ați putea voi găsi în bucurie.”
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.