Când ziua lungă trece
Și nu-ți văd chipul,
Vechea tristețe sălbatică, neliniștită
Se furișează din ascunzătoarea ei.
Ziua mea e stearpă și sfâșiată,
Lipsită de lumină și cântec,
O plajă sumbră și bătută de vânt
Ce geme toată ziua.
Pe plaja goală la reflux,
Goală cu stâncile și cicatricile ei,
Întoarce-te precum marea cu cântece,
Și lumina a un milion de stele.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.