Va veni o ploaie ușoară și mirosul pământului,
Și rândunelele învârtindu-se cu sunetul lor sclipitor;
Și broaște în bălți cântând noaptea,
Și pruni sălbatici în alb tremurând;
Măcăleandrii își vor purta focul ca pene,
Șuierând capriciile lor pe un gard de sârmă jos;
Și nimeni nu va ști de război, nimănui
Nu-i va păsa în cele din urmă când se va termina.
Nimănui nu i-ar păsa, nici pasăre, nici copac,
Dacă omenirea ar pieri cu desăvârșire;
Și primăvara însăși, când se va trezi în zori
Abia ar ști că am plecat.
vezi mai multe poezii de: Sara Teasdale
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.