Pleoapa mohorâtă cade peste- obrazul de pământ,
Cerul plânge, lacrimi scaldă iarba si copacii- n vânt,
Parcă nu demult, în mai, soarele- ncălzea natura
Iar acum 'și- ascunde fața și ne- arată ce e ura.
Plumburii sunt norii- n goană după- o clipă de odihnă,
Crâncenă e vijelia care nu cunoaște tihnă
Când puterile din ceruri poruncesc razboi cu pacea
Care prinse rădăcini de când se sfințise crucea...
De o vreme vremea vine ca să ne neliniștească,
Tună, plouă, vijelii peste țara românească
S- au pornit să amenințe...omul nu mai este om,
Iar schimbarea vremii- i ia până și ultimul pom!
vezi mai multe poezii de: Ina M.
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.