De ce-ai plecat fără să dai o veste
Și ai rămas eterna mea poveste?
Ți-am fost doar o vremelnică iubire
Și am rămas o simplă amintire.
Tu ai plecat zâmbind spre altă zare,
Eu am rămas s-aștept o clipă-n care
Ai să te-ntorci la tot ce-a fost odată,
Iubirea mea cea veșnic așteptată.
Și-atunci când visul meu o să te cheme,
Am să te scriu, prințesă, în poeme,
Minunea mea, sublima mea iubită,
Comoara mea etern neprețuită.
Atâta, doar, iubito, ți-aș mai cere
Spre-a alina nestinsa mea durere,
Să pot să îți mai scriu o poezie,
Să te privesc într-o fotografie,
Să mai admir privirea ta duioasă,
Și să-ți mai amintesc că ești frumoasă,
Să te visez în fiecare noapte,
Iar visul să te-aducă de departe,
Să fii motivul fericirii mele,
Să văd, pe cer, portretul tău de stele,
Ce-i străjuit pe veci de-o plină lună,
Să fim, din nou, iubito, împreună.
Ti-am scris scrisoarea mea îndurerată,
Iubita mea spre alt meleag plecată,
Minunea mea, sublima mea pierdută,
Cândva, iubită...azi, necunoscută.
vezi mai multe poezii de: BogdanDragus
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.