Pustiul meu din suflet a zămislit ciulini,
Câmpie nemiloasă a vieţii care-i dusă,
Acolo deznădejdea îşi urlă nesupusă
Blesteme de-ntinare şi-atingere de spini.
Stăpână-i pe grădina rămasă fără rond
Desţelenit de vântul stârnit de nebunie,
Gingaşele simboluri s-au frânt dintr-o prostie
Făcându-mi tristă soarta şi gândul vagabond.
Din adierea nopţii rămas-a tânguirea,
Bolborosire-amară cu glas de plânset frânt,
Iar lujerele, maldăr, trântite la pământ,
Grotesc agonizează şi îmi rănesc privirea.
Când te alintă soarta cu un buchet de flori,
Nu le-arunca-n rigole săpând după comori.
02.04.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.