Ce început e-acela în care eu sunt nins
De hoardele de fluturi 'n-al iernilor palat,
În nepăsarea Marii Clepsidre-ncarcerat
Şi-n care biet siliciul nisipului stă stins?
Să-nsămânţezi pustia, nesăbuit demers!
Când oazele-s morgane şi's dune-ndeajuns
Iar germenul de viaţă, cumva, e'n ea pătruns,
Covor dorit de iarbă va fi de vânturi şters.
Răstoarnă vântul cactuşi ca un transplant de ghimpi,
Icoană migratoare a vieţii de apoi,
Rai sfânt să ţi se pară o baltă de noroi,
Hidoasă năsălie pe-ncremeniţii timpi.
Nu va rodi deşertul cu lacrime stropit,
Nu-nchide ruga, iadul, păcatului smintit!
10.07.2008
Volumul de sonete în dialog cu W. S.
RĂSPUNSURI PENTRU WILL,
Editura CORESI, 2016
vezi mai multe poezii de: Ovidiu Oana-parau
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.