Aceste lacrimi au ucis hârtia,
un porumbel se zbate pe pământ,
dezastrul dintre noi e doar mânia
ce ghearele-și ascute prin cuvânt.
Au înghețat privirile și iarna,
a prins să viscolească pe la sud,
coioților ascunși le suntem hrana
unui absurd decembrie prea crud.
Am strâns dureri și viscole în palmă,
le-am aruncat, plângând, în nopți târzii,
întoarse împotrivă-mi, ca o armă,
m-au spulberat, tardiv, prin poezii.
adina v.
3. 12. 2018
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc pentru apreciere și popas, domnule Emilian! :)
Adina Speranta (autor)
luni, 17 decembrie 2018
Mă bucură mereu reacțiile tale, efluvii de bucurie care-și găsesc matca firească în poezie.
(Să strângă-n doine corzilor viorii... corzile)
Te pupic!
Adina Speranta (autor)
vineri, 07 decembrie 2018
Acele lacrimi au spălat hârtia,
Prea mâzgălită tot cătând tichia...
Mărgăritare-ascunse sub dureri
Nu strălucesc în versuri cu temeri!
Îngheață muza...gheață e penița
Când nemișcată stă pe brațe-altița
Și broderiile pe piept sunt pietre…
Pe ape tulburi ia nu e luntre.
În iarna aspră spiritul străbun
Își caută viteazul… un nebun
Care să țepuiască trădătorii,
Să strângă-n doine corzile viorii
Și să elibereze libertatea,
Făcându-le românilor dreptatea !
Numai soarele poate să facă nestematele să strălucească... :)
Ina M.
marți, 04 decembrie 2018