Steaua de zăpadă - flavius
Poezie adăugată de: flavius

    luni, 23 aprilie 2018

Femeia mi se culcă pe toate sentimentele,
cu trupul despletit de sălcii pe ape
îndepărtează furtuna.

Face noaptea de nerecunoscut,
alungă hainele dincolo de inimă,
privim dragostea cum levitează fără obiect,
cum se pierde în ochii fascinaţi.

Când bate la ferestre lumina dimineţii
nu mai suntem aceiaşi,
trăiam într-o altă lume imaginară
cu zădărnicia în braţe.

Căutăm la nesfârşit
steaua de zăpadă,

ea s-a topit fără să ajungem la ea.



vezi mai multe poezii de: flavius




Împărtăşeşte-ne opinia ta:

Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.