Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CXXXVII

- De azi, iubito, m-am mutat la țară,
Nu am semnal pe telefon, nici net,
Zace în pod bătrâna mea chitară
Și plânge uneori ca un poet

Alaiuri de fluturi albaștri
Urzesc pe cer nemărginirea,
O înfiripă în perechi de aștri,
Să lumineze calea și iubirea.

Aş vrea, din păsările cele,
care același cuib își iau,
Să fim.
Stând în paie și sub stele,

În astă zi din multe alte zile
Mă plimb sfios prin gânduri fericite,
Mototolind cuvintele în file
Adun esenţe din sărut fierbinte.

Și se făcea că pleci, dar nu plecai,
Ci doar te-ndepărtai, plutind ușor,
Pe-un drum ce, fără voie, îl urmai

Râzi, mușteriu cu papion la gât,
M-am pregătit să bat în cuie ușa
Să nu-mi zâmbești când sunt falit.
Ai boicotat tot ce am spus,

MOARTEA ÎNTRE GRATII
Nu-mi este frică de tine moarte,
o recidivistă care sperie pe toți!
Te voi închide în colivia vieții

Când era copilăria… și-eram la-nceput de viață,
Nu știam ce-i bun sau rău, dar eu nu băgam în seamă,
Eram mic copil pe-atunci… n-am știut ce-i o speranță,
Dar știam un singur lucru – să te chem pe tine, mamă!

Era o femeie tnără,
elegantă şi distinsă;
un chp din acelea pe care
le desenează dezinvolt

A fost o vreme când la mine-n piept,
Inima îmi bătea: te-astept, te-aștept!
A fost o vreme când în atriul drept,
Inima îmi șoptea: iubesc, iubesc!

Femeia mi se culcă pe toate sentimentele,
cu trupul despletit de sălcii pe ape
îndepărtează furtuna.