De sub tălpi ne strigă lutul
Șiroind sânge jerfit,
Sărutări el vrea pe trupul
Plin de răni și otrăvit!
Anonimi și-au pus scrisoarea
Spre urmași în scump pământ,
Azi, noi cultivăm uitarea
Și hoția-n cercul strâmt!
Pe genunchi îi simt răcoarea
Cum e valul peste grind,
Câți vor ști ce-a spus scrisoarea
Ori văd roadele sporind?...
Mulți l-au apărat cu pieptul
Ghemul șederii scurtând,
Simt pios cum își cer dreptul
De-a nunti pe-acest pământ!
Valul care-și striga dreptul
Năștea-n urmă val urlând,
Amintirea-i argumentul
De-a vă încrusta în gând!
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.