Acolo, în liniștea grea și nemărginită
Unde șoapta-i durere, lacrimă ostenită,
Simt iarăși în suflet o lume veșnic pierdută
O marfă de schimb, niciodată vândută.
Pe buze mereu îmi plutește un dulce regret
Că viața se scurge în abis de când tot aștept
O lume nebună ce piere-n adânci dezbinări
Și un piept ce tresaltă în vechi suspinări.
Îmi simt dulceața ce se transformă într-un scrum
Prăbușită și-amară, stingheră de-atâta nedrum
Sub pleoape grele timpu'-ncet se destramă
Și-n lumea întreagă se mai ivește o dramă.
Mă doare un vis ce n-a fost și nu va fi scris
Un pas netrăit ce a lăsat în mine abis
Și-n clipele oarbe, când cerul se scurge-n tăcere
Aud cum îngerii plâng și se rup de durere.
Ce viață uitată e asta sub alte pleoape
Când somnul de veci îmi pare atât de aproape?
Și bietul suflet al nostru e doar o umbră
Ca frunza uscată de timp în toamna cea sumbră?
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Mulțumesc frumos.
Și aici am locul I....
Ce surpriză! :)
roryta (autor)
vineri, 29 august 2025