mi-e teamă
că există
suflete pereche,
iar când îmi voi citi
prescripția,
noi să nu ne fim sortiți.
nu-mi pot imagina
iubirea cioplită,
să poată încăpea
într-un alt cadru —
n-ar fi decât un flotant
între ramele reci
ale determinismului.
în fiecare bătaie de inimă
mi se întrupează
un protest hotărât
să vandalizeze cerul,
ca la finalul revoluției
fiecare sfânt
să-ți știe numele
ca pe o rugăciune tăcută
împotriva orânduirii.
voi ajunge
până la Dumnezeu
și îl voi trage de mânecă,
să vadă
cum înflorești ilicit
în mine,
ca un început
pe care nu l-a știut dicta,
ca un tipar
din care se croiesc
îngeri noi,
ca o a doua inimă
crescută între două guri de cafea,
care nu mai poate fi exilată
de strigătul timpului.
să mă ierți,
iubire,
pentru zgomotul de fond —
când brațele mele
te cuprind stângaci —
e doar ecoul unei rebeliuni
ce tremură
de teamă
că există
suflete pereche.
vezi mai multe poezii de: Chrisforever
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.