Tăcerile se-aștern în pridvor,
Și-n vânt se leagănă o frunză,
Se-mbină timpul cu un dulce dor,
În vindecare timpu-i ca o pânză.
Pe malul nopții caut echilibru,
Sub cerul plin de stele în zbor,
Se-mprăștie un nor pe cerul sumbru,
Și frunza cade lin spre somn ușor.
În pași de vânt se pierde timpul blând,
Și taina lumii cere iar răbdare,
Se-mpletesc în suflet dor și gând,
Sub cerul lin las visele să zboare.
O frunză moale cade pe cărare,
Și umbrele dansează în decor,
Se simte dorul vieții ca o mare,
Care pulsează-n ritm de regizor.
Căci totul e o scenă minunată
Din viață și din toamna în frunziș
În lume tot mereu desfășurată
Prin amintiri trăite pe furiș.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.