Pe cer se naște tainica regină,
Cu pas ei de argint și dulce glas,
Ea mângâie pământul cu lumină,
În timpul care-n stele a mai rămas.
În dansul ei se-aprind cărări de vis,
Se scaldă marea-n tremur de dorință,
Iar norii albi de taine neatinși,
Își cer pe rând în cer o biruință.
Ea scrie-n noapte versuri neștiute,
Pe frunza verde, pe petale pure,
Și-adună-n șoapte rugi necunoscute
Ce ard în inimi clipele obscure.
Din ochii ei coboară mii de stele,
Pictând în zare drumuri de iubire,
Iar doruri ce se sting în vremuri rele,
Le schimbă-n cântec, vis și amintire.
Magia lunii, tainic curcubeu,
Ne poartă-n zbor spre lumi nemuritoare,
Un dor divin se naște-n suflet greu
Și-l face cer, lumină și visare.
vezi mai multe poezii de: roryta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Si dacă luna e ascunsă- n nori
E visul palid și nu sunt fiori
De dragoste de viață și în noapte
Nu se aud nici câinii și nici șoapte...
Ina M.
duminică, 28 septembrie 2025