cred că am reușit
să demonstrăm
teoria corzilor
când am împărțit
tăcerea
în vibrații egale
sub apusul petalelor de trandafir.
nici nu ai observat
cum noaptea a zâmbit
ca și cum știa
că sufletele noastre
sunt făcute
din aceeași notă
pe care a mai auzit-o
doar atunci când era încă
în pântecul luminii.
știu că e interzis
ca visurile să întoarcă
pe linie continuă,
mai ales când timpul
se încăpățânează
să meargă pe sens unic —
grăbit,
să nu întârzie
între privirile noastre,
ca un memento
că te-am întâlnit
înainte să știu
din ce suntem făcuți.
de aceea am nevoie
de pluridimensional,
unde interdicțiile nu pot supraviețui
și orice lege se dizolvă
în spațiul dintre degete,
când te descopăr,
întâmplător
și definitiv,
ca o teorie a totului
când nici nu te caut.
vezi mai multe poezii de: Chrisforever
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.