Bǎtrânul teasc topind arama
Într-un izvor de tǎmâioasǎ,
De bucurie, cu pastrama,
I-au invitat pe toţi la masǎ:
« Val »
Roșu, alb sau violet
Bobul cel mai desuet,
Cu frați mulți pe un ciorchine,
(Să-i desparți, ușor îți vine!)
« Carmen »
Brumărel*
Eternități de frunză
Freamătă file, file,
« bragagiu »
Culori înăbușă culoare
Și cerul izgonește nori,
În trista, gingașa ninsoare
Sună ecouri de viori.
« bragagiu »
Colindă gândul
Printre pagini albe
Ce-au rostuit
Cândva
« Ella Blue »
Iubire Sfântă!...
- Iubire Sfântă şi suavă,
Ca flacăra de foc arzând
« Flavius Laurian Duverna »
Ecou de Octombrie
Cu mulţimea ei de roade şi-a-ncheiat Septembrie
Stagiul său sezonier, strângând totul în hambare,
« Flavius Laurian Duverna »
Fiori de zori cu sărutări de brume
Sucombă-n dimineți întârziate,
Când pleoapa orizontului se zbate
Și curge mierea soarelui pe lume.
« Felix »
Veniră timpurile-ncete
Nedivizate în secunde
Ca pomeniri despre prieteni
Demult ce nu mai pot răspunde.
« bragagiu »
Din toamna-n pacea străvezie
Numai un vânt albastru curge
Și o mireasmă cafenie
Din frunze care cad ca fulgii.
« bragagiu »