Își mână toamna armăsarii
Cu aur în harnașamente
Unde cu purpura arțarii
Ridică stele din momente.
« bragagiu »
Tot mai puține frunze-n ramuri
Rămân bălăbănite-n friguri
Și vânturile scapă hamuri
Învârtejindu-se prin crânguri.
« bragagiu »
Toamna-și prinse în agrafe
Roșcovanele ei plete
Cu-aerele filosoafe
Se perindă pe-ndelete.
« bragagiu »
O, Toamnă dorită!
O, Toamnă, anotimp dorit
În roade-argintii plămădit,
« Flavius Laurian Duverna »
Ceaţa mantia-şi întinde,
a mea inimă cuprinde
şi trec stoluri de cocori,
pe sub cenuşiii nori.
« Cârdei V. Mariana »
Era o toamnă ca-n poveşti,
cu frunze-ngălbenite,
un vânt hoinar le-mprăştia
pe aleile-nsorite.
« Cârdei V. Mariana »
Zorii purpurul plouară
Ca durerea din înfrângeri,
Verdele de primăvară
Se-nroși apus și-n stingeri.
« bragagiu »
Pe strada cu plopi
doar vântul colindă,
frunze foşnesc
şi-n aer se plimbă.
« Cârdei V. Mariana »
Se războiesc în aer îngeri,
Iar trâmbițele gem alarmă;
Cad risipite pene-n sânge
Și fulguiesc pene de-aramă.
« bragagiu »
Povestea frunzei ruginite
În zi de Toamnă,... liniştită
Printre nori albi ce-i risipeşte
« Flavius Laurian Duverna »