Iarna de afară a murit în mine,
moartea ei subită naște trandafiri,
a crescut sălbatic un lăstar din rime,
îmi aștern iubirea-n litere subțiri.
Trece ca un rege versul în caleașcă,
m-am predat cu silă înjugat la jug,
dar, slujind frumosul, a-nceput să crească,
încă simt durerea brazdelor sub plug.
Nopțile albastre mi-au purtat suspinul,
prizoner în mine sunt adeseori,
lumea te înțeapă cum te-nțeapă spinul.
Ca s-ajungi poet, trebuie să mori.
vezi mai multe poezii de: M Horlaci
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.