Ieri au emigrat spre tine trei crenguțe de măslin
să adoarmă-n palma lunii insomniile și teama
și când zorii navighează peste cerul opalin
scoarța lutului uscată să își estompeze drama.
Și-au pierdut identitatea semnele de întrebare,
se deschide poarta lumii către culmea altui veac,
o frântură de lumină este rădăcina-n care
nuferii își pun amprenta pe o frunte de copac.
Se-nfășoară nud trecutul într-o frunză arămie,
iar prezentul invincibil inventează alt destin,
într-o cosmică vâltoare, care scris a fost să fie,
timpul vegetează verde în trei ramuri de măslin.
adina v.
10.05.2019
vezi mai multe poezii de: Adina Speranta
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.