unde ești acum când am nevoie de tine
și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan
când florile-au murit
căci ochii mei scurși de lumină
n-au mai zărit petalele-n culoare
când păsările aripi n-au ca să mai zboare
și în abisuri cad
unde ești acum când coșmarul mă bântuie
și ceasul orele îngheață pe un ruginit cadran
în noaptea venită parcă din iad
de ce nimeni nu m-aude
când inima mi-e plină de un gol nemăsurat
unde ești când am nevoie de tine
si te strig neîncetat...neîncetat...
chiar de-mi sunt rugile surde
vezi mai multe poezii de: george ionita
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
multumesc pentru semnul lasat !
george ionita (autor)
duminică, 18 octombrie 2020
Eu?
departe( 'dică. dus dreacu').
Nu-i rău!
narcispurice
marți, 13 octombrie 2020