Tema săptămânii - Poezia săptămânii nr: CCLII

marea m-a aruncat coamă albastră
pe țărmul însetat al veșnicei așteptări;
mi-am rezemat privirea de cea mai îndepărtată stea
prin care ochii tăi mă căutau

ajută-mă Doamne
in recile toamne
prima vară s-o cânt
in pasteluri - descânt

E-atâta jale si suspin în era cea modernă
Că toate țările și-au pus grăbit drapelele în bernă
Din fiecare stat aflăm cu infinită disperare
Cum lumea e condusă cert pe drumuri funerare.

ai felul tău sublim de-a fi
câteodată ţii mâinile încrucişate peste gânduri
alteori mâna dreaptă o treci prin
alte începuturi

Alpha Și Omega ești
Când deschisă ca o floare
Ești: ba o Lună, ba un soare
În picturi dumnezeiești...

O nouă zi apare-n geam
Şi este clar că-i dimineaţă,
Iar el, poetul stă gandind...
La viaţă.

unde ești acum când am nevoie de tine
și cerul s-a prăvălit peste mine ca un opac tavan
când florile-au murit
căci ochii mei scurși de lumină

Se lasă peste plopi o altă seară,
mai obosită și mai stoarsă de puteri,
parcă și vântul care bate-afară
aduce-n pragul casei ce-a fost ieri.

Natură, îmbrățișează-mă mai des,
să scap de frică, panică
și de tristețea apăsătoare.
Încerc să fac săpături în mine,

E necesară o autopsie. Îs?
Da, în viu o autopsie; să scap
Am nevoie de ea, spre a afla:
Ține-mă vor oasele sub dor?

Cântă cineva de zor, la fântână...
E glasul ei, îl cunosc dintre o mie.
Şi toate gândurile ei sunt o inimă mare
În care eu locuiesc cu tot cu poveştile spuse de ea.

somn de alb pe malul
văii simțirii
malul lupului cenușiu
sălciilor vijelii

Sunt trist acum, când văd cum dimineața
Născută din privire, e sedusă
De-al florilor parfum și se răsfață,
Cînd de lumina soarelui e dusă,