Va veni o zi, când mă voi topi,
ca un fulg grăbit, spre un cer sporit.
Va veni un ceas, când lacrimi pe-obraz,
îndoind perdeaua, mi-or topi lin neaua.
Va veni chiar clipa, ce slujește-aripa
zborului din tină spre zori din lumină.
Voi afla sălaș, nu-n trup pătimaș,
ci gonind durerea și-adâncind tăcerea ...
De-oi sfârși lumina, voi îmbrăca tina,
dureri, bucurii, în cerc m-or găsi,
pe-arămiu atlaz, priveghind ca azi,
iscodind mandala, când reiau spirala...
vezi mai multe poezii de: dorurot
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.