Au venit.
Invadează sângele.
Miros a pene,
a lipsă, a plâns.
De poți să te păstrezi întreg la minte
Când toți și-o pierd și tu le pari cel rău,
De poți în tine să te-ncrezi cu cinste
Și să permiți oricui dubiul său,
La ceas trist de miez de noapte, obosit, slăbit de toate,
Stranii cărți demult uitate răsfoiam cugetător,
Picotind spre ațipire, când deodată-mi vin în fire
Căci la ușă-ncet, subțire, bate cineva ușor.