De câte ori îţi vine-a spune
Cuvinte grele ce rănesc,
Gândeşte bine şi te pune
În pielea celui ce-l ochesc!
« Carmen »
Început...
Trist, dureros şi temut
În trăiri, experienţe
Ce-ţi fac sufletul zdrenţe.
« Carmen »
Prin lupa picăturilor ce atârnă
De sute de bobiţe mici de tei
Văd ziua clar că este o coroană
Pe capul vieţii pusă chiar de zei.
« Carmen »
Lacrimă de perlă albă
Cad din iarna friguroasă
Şi în drumul rece, gri,
M-am prins uşurel de-o creangă
« Carmen »
Iată cum o scumpă doamnă
(Ochi căprui,păr castaniu) ,
Se plimbă pe stradă-n toamnă
(Chiar de-i vânt şi e târziu) .
« Carmen »
De toţi şi toate tinereţea fuge
şi tot ce-i copt, trecut prin viaţă,
de-a lungul timpului ce curge,
se ţine suspendat de-o aţă.
« Carmen »
Soarta îmi este vicleană,
Mă închide într-o cuşcă...
Eu sunt animal de pradă,
Iar ea animal ce muşcă.
« LARISA BĂLAN »
Etern partaj în gânduri îmi răsună
Precum privighetoarea în avânt
Prietenii şi visuri, împreună,
Eu le împart cu voi, prin jurământ.
« blacks »
fire de nisip
strânse într-o scoică;
mărunţi nori-
adunaţi într-o găoace,
« Anisoara Iordache »
Nu sunt spectatori surzi sau orbi
Când ritualul începe
Când încep să mă curăţ de dragoste...
De sacrificii vechi, de umbre sfinte,
« LARISA BĂLAN »