Când a murit mama mea,
am luat pentru prima dată contact cu hăul,
dar eram prea copil
ca să-mi închipui cât e de adânc
« gabrielaa »
Trecut-au anii peste noi
Ca apele, la vale.
Şi ne lăsară, mai apoi,
Doar umbre lungi şi pale.
« Cristi Dobrei »
Nu credeam să pot a simți vreodată
Decăderea mare din viața curată.
Nu- nțeleg, cum Doamne am putut a trece
Dintr- o lume blândă, în cea rea și rece!
« Ina M. »
călătorie
pe undele melodioase ale
blues-ului
șoapte: norii picură rouă-n
« Anisoara Iordache »
Tu ții tăcerea- în palme
Când stai pe deal, pe culme,
Poți s- o privești în față
Când vântu' - ți dă povață
« Ina M. »
Din liniștea ținută-n așteptare,
acolo unde timpul pare oprit,
se naște, ca o tresărire spre infinit,
o respirație întoarsă din uitare.
« Stefania Petrov »
Mă plimb prin galeriile minții mele ca printr-un muzeu în flăcări,
unde portretul tău e singura pânză ce refuză să se prefacă în cenușă.
E o nebunie fertilă, acest balans între două prăpăstii:
voința de a-ți smulge numele din rădăcina limbii mele
« gabrielaa »
Timpul umple, ochi, paharul inimii care se zbate
Să învețe nemurirea ce n-o va vedea vreodată
Și rămâne fără vârstă, fără frici în libertate,
Dorul - călător pe drumul dintre azi și altădată.
« Manuela Munteanu »
Am lăsat cheile pe masă, lângă restul de cafea rece,
ca pe o semnătură pusă la finalul unei neînțelegeri.
E o liniște grea, de duminică în care nu se întâmplă nimic,
în timp ce pe stradă oamenii se grăbesc spre casele lor poleite,
« gabrielaa »
Ah, clipă, ce vie îmi ești!
Săpată prin vremuri de lut,
Cu drumul prin ceață pierdut,
Strivită-n clepsidră, trăiești.
« Manuela Munteanu »