E teamă în popoarele de oi,
Ciobanii-s rari și cam greoi la minte,
Se-adună-n haite lupii din zăvoi
Căci vânătorii au rugină-n flinte.
« dorurot »
Nimicul mă învăluie în noapte,
E liniște și ploaia scursă- n șoapte
De picături sparge tăcerea albă
A felinarului ce mă socoate oarbă.
« Ina M. »
Focul să se prefacă în gheață,
Musca să se prefacă-n pahar,
Răsăritul să devină noapte,
Truda mea să fie în zadar.
« Camil Sturdza »
mi-e inima o vază din porțelan de China
născută-n lutul mamei suflat cu sârg de tata
udată-n ochiul magic albastru de vecina
pornind pe-o cale-n care dor și tristeți aflat-a
« Vasile Andreica »
Mă voi revedea cu îngerii demonici
Galop, galop, până în infern.
Să-mi spună basme, legende și cronici
Galop, galop, către somnul etern.
« Camil Sturdza »
Mă numesc Clipa...fixată de perete,
Fără sensul existenței, cu regrete
Pentru ce puteam să fiu și privesc rece
La ceasul nemișcat când secunda trece...
« Ina M. »
Viața, un ocean de clipe ce se scurge mut,
O luptă continuă între nou și trecut.
Suntem țesători de iluzii pe ziduri de fum,
Căutând diamante în praful din drum.
« gabrielaa »
îmi sap singur șanțul, cu palmele goale,
gonind orice suflet ce-a vrut să m-aline,
transform dorul lor în tăceri glaciale
și-alung mângâierea cu ghimpi de rușine.
« Teo »
Cu negura ce se așterne,
Ca o pătură de doliu,
Pe văzul unui prunc,
Minte-ai nescrisă.
« Enigma Noir »
oglinda ne-așteaptă ca un rug pregătit,
să ardă în ea tot ce n-am modelat,
un chip străin, de noi înșine urât,
un templu de carne ce stă dărâmat.
« Teo »