Mă muşcă gândurile infernale
Ca pe o pradă veşnic hăituită,
Şi-n infinite rituri siderale
Revin la viaţa mea dezamorţită.
Din amintiri mai scot câteva neguri
Ucigătoare lame-a fanteziei,
Sub pleoape mai clădesc câteva diguri
S-oprească lacrimile poeziei.
Te caut prin petalele de roze,
Sau prin parfumuri noi de garofiţe,
Te strig, dar vocea-mi este sub hipnoze
Şi zace fără suflu-n albăstriţe.
Mă plimb pe filele din calendare,
Prin dorurile frânte, regăsite,
Şi ostenit de-atâta căutare
Mă odihnesc pe clipe hămesite.
Într-un târziu, adorm pe fruntea mării
Când faru-aprins de tine îmi vorbeşte,
Visez cum răsuflarea primăverii
Prin florile din ochii mei priveşte.
Purtând surâs pe aripi de căinţă
Tu te răsfeţi pe valuri opaline
Şi-n visul meu supranumit dorinţă
Mă-mbrăţişezi cu braţe angeline.
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.