Te-ating pe cuvântul ce arde în flaut,
În tine alerg şi-n iarnă te caut,
Pe suflu depun frământarea-mi, de gheaţă
Ca fulgul de nea să prindă iar viaţă.
Portative în sloi se plimbă hoinare,
Furtuna din flaut mă face ninsoare
Şi ning pe silabe din note acute
Şi-n vifor îmi ard dureri nevăzute.
Privesc prin trecut şi-n nori mă topesc,
Pe stelele reci printre Urse plutesc,
În sunet se aprind făclii de speranţă
Şi gheata din noi încet se dezgheaţă.
Şi flautu-mi cerne silabe-nfocate,
Stârnesc avalanşe de doruri brodate,
Pe piscuri de gând de viscol ucise
Schiez prin tăceri şi visuri permise.
Şi-n mine se-adună nămeţi de iubire,
Fierbinţi se topesc în alba trezire,
Şi ţurţurul moare în glasul din clape
Şi-n mine te-aşezi şi-mi esti iar aproape.
14.12.2018
vezi mai multe poezii de: Stefan Doroftei-Doimaneanu
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.
Adina Speranţa
Mulţumesc frumos!
Stefan Doroftei-Doimaneanu (autor)
marți, 18 decembrie 2018
Frumoasă poezie, Ștefan!
Prozodie corectă, imagini frumoase!
Felicitări!
Adina Speranta
duminică, 16 decembrie 2018