Credeam că ştiu vântul ăsta:
Cădeam, pentru primele dăţi
Dar el şuiera a urcuşuri,
Asalt, spre înalte cetăţi.
Ieşind, botezat, dintre maluri,
Descânta muguri noi de penaj
Ciupind, ca din coarde, pe vene
Balade de vis şi curaj.
Tăcea, dăscălindu-mi răbdarea
La răscruci, când pufneam înciudat
Şi-învăţam să-înalţ zmeie mute
Îndrăzneţ, dar calin, împăcat.
De-un timp, el nu mă mai ştie
Demult mi-s zvâcnirile, toate;
Atât mi-a scrâşnit să nu uit:
Că viaţa în zboruri se-împarte.
vezi mai multe poezii de: Dunare
Pentru a scrie un comentariu trebuie să fii autentificat. Click aici pentru a te autentifica.