A fost cândva un „Cineva” -
Un „Cineva” așa prostuț,
Că-n nopțile cu lună plină se trudea
Să scoată pe furiș luna din puț
Știți voi ce sunt versurile mele?
Zboruri în „zigzag” de rândunele,
Zboruri fragmentate,
Rupte
Ce regăsire triumfală după un sfert de veac aproape!...
Îți mai aduci aminte, mare, de-Argonautul epigon
Ce-ți fragmenta imensitatea
Într-un caite de versuri șchioape
Mi-a ieșit în drum fantoma
Omului bătut în cuie
Și m-am întrebat ca Toma:
- El o fi?
Revăd orașul pribegiei mele -
Neprețuit motiv de inspirare -
Cu-acleași Vodă Cuza tronând în piața mare,
Îndurerat de-atâtea vremuri grele...
În Pullman, cu 80 pe oră!
Zburăm,
Și viteza sonoră
Ne sparge urechea cu un Cake-Walk,
Prin câte panorame de bâlci am colindat,
Eu nicăieri nu m-am simțit mai bine
Ca-n panorama-n care Tu te-ai lipit de mine -
Tovarășă divină de joc și de... păcat!...
Ploaie...
Ploaie...
Ploaie...
Ploaie multă,
Frunză galbenă, uscată -
Frunză ce-ai fost verde-odată,
Șterge-ți ochii de rugină,
C-a intrat toamna-n grădină,
Primăvara, fată mare,
A sosit în sat la noi,
Ca un cântec de cimpoi...
Într-o zi de sărbătoare...