Doamne uitând de bune și de rele
a trecut și privighetoarea pe manele
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
Doamne
cum
arde
o
Excluzând unele iluziile pierdute
Femeia iubeşte cu toate organele din
dotare Pe când bărbatul se limitează
la o singură iubire absolută Ocazional
Suntem copiii fricii mama noastră
comunistă Iubitoare ca orice ma
mă ne-a urmărit până-n inima a
cestui capitalism ieșit din țâțâni
Ștefan Vodă se înalță
cerul Doamne îl despică
soarele este-n balanță
țara însă-i tot mai mică
Dragoste versus poezie nimic altceva Iarna
dezgheață ultimele nopți de dragoste Fulgu
iește cu metafore și epitete de plumb Ninge
cu stele incolore În vremea asta cântecul tă
Caută
pe
cineva
Scriu natura mă traduce
libertatea-i avocat
un poem urcă pe cruce
el e primul vinovat
Poezia se scoală cu noaptea-n cap Cu luna
și cu stelele hălăduind prin părul încâlcit de
metafore și epitete de doi bani Cu nori stre
curându-se din hiperbola vieții și-a morții Cu
Să-ți urc Golgota poezie
să bat pironul unui epitet
dar până când fir-ar să fie
îmi mai permiți să fiu poet