Învaţă să trăieşti
fără
profesor
E şansa
Mi-au injectat în vene toamnă
şi tu ai vrea ca să mă bucur
că iar mi-e dor de tine Doamnă
când inima zdrobeşte struguri
Copii eram noi amândoi
Dumnezeu şi cu mine
să-mpartă lumea azi la doi
nici Lui nu-i mai convine
Doamnelor şi domnilor nu vă supăraţi Sunt
cobaiul de serviciu al comediei umane Am
mâinile legate de instinctul supravieţuirii în
doi Zâmbiţi nu servesc mai multe femei nici
Depinde
Pe cine
ai
Dumnezeu a
făcut lumea
bărbatul femeia
Din mine și din sus
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE
Dimineața mă salută c-o pată de sânge
pe cerul rănit Există urme de viață și
dincolo de nori De pildă îngerul care
și-a uitat aripile în biblioteca poetului
Iată-mă la capătul acestei ierni
cel mai singur dintre pământeni
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
Sparg şi geamul acestei zile Să
eliberez lumina din pieptul meu
Noaptea lui Procust e fără mar
gini Cel mai fidel cititor tăcerea