Aterizându-i talentul din căruţă
se înalţă-napoi în maimuţă
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
Mă-ncălzesc cu înghețată
și-un calorifer cu țurțuri
uneori totuși o fată
zboară ca un roi de fluturi
Sânii tăi par diamante
răsfrâng luna în andante
numai soarele săracul
crede c-a văzut pe dracul
Îți fur mierea de pe flori Poezie
Costel Zăgan, UNIVERSURI PARALELE
Preafrumoaso poate de mâine
te iubesc cu trandafiri și pâine
Costel Zăgan, DISTIHURI REBELE
Depărtarea seamănă c-o floare Cu cât o
ignori cu atât își face mai simțită prezen
ța Închid ochii și lacrimile adorm una câ
te una Bună ziua Primăvară Ce noutăți ai
Totuşi de ce ar fi omul o casă Pe care o
termină de zidit moartea Dacă între noi
se lăfăieşte absurdul cel de toate zilele De
ce atunci când îngerii au laringită Proştii
Faci masaj erotic unui munte de gheaţă
până când mâna să ningă se învaţă
Costel Zăgan, Distihuri rebele (26 iunie 2012)
Fiului meu MARIUS-ILIE
Mă dor genunchii de amar
şi inima de frumuseţe
Probabil Femeia-i cea mai delicată pro
blemă Și aceasta o știe orice bărbat Ori
cât de prost matematician ar fi De pildă
te poți îndrăgosti și-a n-a oară De aceeași