Singur pe-al iubirii continent
Costel Zăgan, Universuri paralele
Sar mugurii chiar din condei
se-ntinde primăvara pe hârtie
şi dintrodată vrei-nu vrei
din ochi îţi înfloreşte-o poezie
Indiferent
de
vârstă
sex
Iubito cu ocazia minunii
ţi-au înnebunit iar sânii
Şi mi-au ars sinapsele
Îmbrăţişaţi îndrăgostiţii trăiesc cu viteza
întunericului Relativ la absolut marii sin
guratici visează dintr-o altă noapte para
lelă Unde luna-i mama înţelepciunii de la
Prea mult ciocoiule te-ntinzi
că-i ţara azi sat de Flămânzi
dar satul vai cât burta ta
cu furca-n mână mult n-o sta
Visez
Şi
când
Îţi speli autoportretul în apa transparentă
a emailor matinale Ce-ai pierdut şi ce-ai
câştigat odată cu insomniile lunii prece
dente Ce dragoste te-a călăuzit totuşi pâ
Coapsele tale frumoaso freamătă dincolo
de infinit alb cu sens giratoriu sărut dizol
vat din floare-n floare tăcerea erotizată se
precipită spre centrul poemului acolo unde
Pe rând sau în cor nu contează deloc vă
invit prieteni să mă admiraţi da da să mă
admiraţi ca pe propriul vostru autoportret
da-ţi-le-ncolo de penumbre şi defecte de fa